Linia telefonică de urgență:
00972 37770544
Pentru situații excepționale – accidente cu victime, decese, calamități naturale, alte situații de excepții.
La acest număr nu se fac programări și nu se oferă informații de ordin consular.



Privatization

Centrul de Apel

E-services Registru Chamber

Adresa Ambasadei:
Str. Rembrand 38,
Tel Aviv 64045, Israel

Tel.: +972-3-5231000
Fax: +972-3-5233000

E-mail: tel-aviv@mfa.gov.md

Istoria comunităţii evreieşti în Moldova

În secolul 15, evreii sefardicii - negustorii, au început a folosi Basarabia (regiune care actual include Moldova) în calitate de traseu comercial între Marea Neagră şi Polonia. Basarabia – este regiunea dintre râurile Nistru şi Prut. Evreii s-au statornicit în această regiune provocând creşterea numărului de oameni în comunităţi, în partea centrală şi nordică a Basarabiei. Comunităţile evreieşti de asemenea au fost descoperite în partea sudică a Basarabiei în secolul 16.

Către secolul 18, câteva colonii evreieşti fixe s-au statornicit la hotarele oraşelor. În secolele 18 şi 19, evreii au participat activ la comerţul local, precum şi la fabricarea băuturilor alcoolice.

Către sosirea puterii ruse în anul 1812, în Basarabia locuia comunitatea evreiască constantă, care număra în jurul a 20000 de oameni. Erau 16 şcoli evreieşti în număr de 2100 de elevi şi 70 de sinagogi. Regiunea a devenit centru al literaturii în limbile ebraică şi idiş. În anul 1836, populaţia evreiască a crescut până la 94045 oameni, iar către anul 1897 deja număra 228620 de evrei, locuitori ai Basarabiei (11,8% din toată populaţia). Către sfârşitul secolului 19, evreii constituiau circa jumătate din populaţia Chişinăului, în număr de 125000 oameni.

În prima jumătate a secolului 19, evreii Basarabiei nu au fost supuşi acţiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia, legile ruseşti îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat şi asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879, şi 11891 au fost emise decrete despre exilarea evreilor din diferite oraşe.

În timpul guvernării Imperiului Rusesc Ţarist, în perioada Zilelor de paşti, la 6-7 aprilie anul 1903, au fost asasinaţi 49 de evrei, circa 500 au fost răniţi, au fost grav deteriorate sute de case şi prăvălii evreieşti în timpul pogroamelor petrecute în Chişinău. Circa 2000 de familii evreieşti au rămas fără adăpost.

Vestea despre aceste evenimente s-a răsunat în întreaga Europă, şi mii de evrei moldoveneşti au fost nevoiţi să imigreze. Statele Unite ale Americii au reacţionat la acest eveniment prin condamnarea publică a Rusiei şi introducerea sancţiunilor economice. Masacrul în masă care s-a petrecut în timpul Revoluţiei din Rusia din anul 1905, doar peste doi ani, s-a soldat cu moartea a încă câteva sute de evrei din Moldova.

În Chişinău, al doilea pogrom al comunităţii evreieşti a avut loc la 19-20 octombrie 1905, în timpul căruia 19 evrei au fost asasinaţi şi 56 au fost răniţi. De această dată, câţiva evrei au organizat detaşamente de autoapărare, pentru a-şi apăra comunitatea. Renumit poezie a Ве-Ir ha-Haregah (În oraşul de masacru), autor Haim Nahman Byalik, a fost scrisă după a doilea masacru al comunităţii evreieşti din Chişinău. În general, pogromul din 1903 şi 1905 au influenţat puternic comunitatea evreiască din Moldova, deoarece mii de evrei au emigrat în Statele Unite.

Între 1918 şi până la 1940, România a instituit controlul asupra Basarabiei. În această perioadă evreilor le-a fost permis să deschidă şcoli medii şi primare, cu instruirea în limbile ebraică şi idiş. În 1922, în Basarabia erau circa 140 de şcoli evreieşti. În această perioadă existau de asemenea 13 spitale evreieşti şi aziluri bătrâneşti. Către anul 1920, populaţia evreiască din Moldova număra circa 267000de oameni. Cu toate că numărul de cetăţeni evreieşti continua să crească, multe comunităţi au simţit pe pielea proprie duşmănia şi prigonirea împotriva evreilor. Slăbirea economiei Basarabiei la fel a influenţat negativ asupra populaţiei evreieşti; însă, ei au primit ajutorul asigurat de către Comitetul American Unit de Distribuire.

În anii 30 a fost înregistrat punctul maxim al vieţii evreieşti din Moldova. Către 1935, 40 de comunităţi evreieşti s-au unit în Uniunea Comunităţilor Evreieşti din Basarabia.

În anul 1940 Basarabia a revenit sub controlul URSS care îndată au exilat mii de evrei, bănuiţi în neloialitate în GULAG–uri sau în Siberia.

După invazia Germaniei în Uniunea Sovietică în 1941, România din nou a preluat controlul asupra Basarabiei la 23 iulie 1941. În perioada acestui război, zeci de mii de evrei au fost împuşcaţi în masă, deportaţi în ghetouri, şi lagăre de concentrare pe teritoriul Basarabiei şi Ucrainei. Un număr mare de evrei basarabeni au fost deportaţi în Transnistria sau masacraţi de către subdiviziunile germane de „curăţare”. Comunitatea evreiască a Chişinăului a fost complet exterminată, şi anume naziştii au extirpat 53000 din 65000 locuitori ai oraşului.

Statul Israel, a decernat titlul „Om evlavios al păcii” la 53 de cetăţeni ai Moldovei pentru că şi-au pus în pericol viaţa, pentru salvarea evreilor în timpul Holocaustului.

În august 1944, Statul Sovietic din nou a obţinut controlul asupra Basarabiei. Acest teritoriu a început să se numească Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala în Chişinău.

În anul 1979, în Moldova trăia o populaţie evreiască de 80100, şi după zece ani numărul s-a micşorat la 65800, cu majoritatea trăind în Chişinău.